Chapter 57
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.
4 Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.
5 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. (Oprire)
7 Inima mea este tare , Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.
8 Trezește-te, suflete ! Treziți-vă, alăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.
11 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!