Chapter 84
1 Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!
2 Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Până și pasărea își găsește o casă acolo și rândunica, un cuib unde își pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude! (Oprire)
5 Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea!
6 Când străbat aceștia Valea Plângerii , o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7 Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire)
9 Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule , și privește fața unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu decât să locuiesc în corturile răutății!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut , Domnul dă îndurare și slavă și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
12 Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!